31 octombrie 2009

Eminescu sa ne judece...


MEMORIEI MARTIRILOR DOINA SI ION -ALDEA TEODOROVICI

Ion si Doina Aldea Teodorovici

- 17 ani de la trecerea în nefiinta -




În noaptea de 29/30 octombrie 2009 s-au împlinit 17 ani de la moartea cântaretilor Ion si Doina Aldea Teodorovici. Sotii Teodorovici – români din Basarabia - au militat pentru unirea Basarabiei cu România, imediat dupa revolutie au început activ propaganda pentru unire si pentru introducerea limbii române în Basarabia. Daca astazi se învata în limba româna si daca alfabetul latin a fost reintrodus în Basarabia este în parte meritul lor. Sotii Teodorovici au fost cei care au cântat dupa 1989 despre Eminescu (domnul Eminescu - cum îl numeau ei) si astfel l-au reintrodus în cultura basarabeana ca pe o comoara pierduta si regasita. Glasul celor doi (care reusise sa anime atât de mult pe românii basarabeni si sa obtina atâtea victorii politice) a trebuit sa fie curmat... Astfel în noaptea de 29/30 octombrie 1992 au fost asasinati. Masina în care se deplasau spre Chisinau a intrat într-un copac în apropierea localitatii Cosereni. În masina se aflau patru persoane, soferul si însotitorul au scapat fara nici o zgârietura în timp ce Doina si Ion aflati pe bancheta din spate au fost striviti între greutatea masinii si copacii de pe marginea drumului. Moartea celor doi a fost perceputa la data respectiva ca o tragedie nationala. Cu toate astea autoritatile nu au facut dreptate mortilor, catalogând totul drept un nefericit accident în ciuda faptului ca cele mai multe indicii duceau catre crima. Astazi cei apropiati cuplului Teodorovici evita sa raspunda la întrebarea: accident sau crima? Multi spun ca au dovezi dar nimeni nu le scoate la suprafata. Totusi nu putem ignora unele amanunte care la vremea respectiva au fost facute publice. De exemplu faptul ca ceilalti doi pasageri ai masini au scapat teferi. Soferul nu a fost condamnat iar celalalt pasager a disparut fara urma pâna în ziua de azi. Europa libera a difuzat o stire chiar în noaptea în care cei doi au murit, stire în care se vorbea despre aparitia pe sosea a unei masini blindate care ar fi provocat accidentul. Scriitorul Grigore Vieru, prieten apropiat al sotilor Teodorovici a declarat ca avea la cunostinta faptul ca cei doi primeau telefoane si scrisori în care erau amenintati cu moartea. Apoi un alt element prezentat chiar pe canalele media în 1992 a fost relatarea privind sosirea ambulantei la locul accidentului, Doina nu murise pe loc iar ambulanta a refuzat sa o transporte la spital si a luat numai trupul fara viata al lui Ion. Doina s-a zbatut între viata si moarte un timp fara sa primeasca ajutor. Dupa ce într-un final a murit a fost ridicata de salvare... Cei doi au lasat în urma un baietel Cristofor care la vreme aceea avea 11 ani. Cristofor a fost crescut de mama Doinei, Eugenia Marin. Aceasta a declarat în 2004 Ziarului de Garda din Chisinau: “Când am declarat, într–un cerc restrâns, ca voi depune o cerere pentru ca dosarul sa fie reactivat, seara am si fost telefonata de o persoana necunoscuta si amenintata. «Sa nu uiti ca ai copil», mi–a spus vocea si eu, cum am ramas numai cu Cristi, am renuntat...”. Autorii asasinatului continua sa faca presiuni asteptând ca anii sa estompeze amintirea sotilor Teodorovici si moartea lor sa fie uitata. Cu toate astea noi nu putem uita cele întâmplate si nici nu ne este teama sa afirmam ca sotii Ion si Doinea Aldea Teodorovici au fost omorâti ca toti luptatorii nostri pentru unitate si neam: Horea, Avram Iancu, Eminescu, Corneliu Zelea Codreanu – toti au fost asasinati si noi trebuie sa avem curajul sa o spunem.

Fundatia George Manu a organizat un parastas pentru sotii Aldea Teodorovici. Parastasul a avut loc la biserica Sfântul Ilie Gorgani si s-a desfasurat într-un crec restrâns. Dupa aceea câtiva membrii ai Fundatiei ne-am deplasat la Cosereni la monumentul ridicat în memoria sotilor Teodorovici. La intrarea în comuna Cosereni, pe parte dreapta sa afla o cruce de marmura alba, amplasata pe locul în care cei doi si-au pierdut viata. Monumentul este ocrotit de o salcie care deplânge cu fiecare adiere de vânt destinul tragic al sotilor Aldea Teodorovici. În mijlocul câmpului întregul ansamblu pare fantomatic: florile plantate în jurul monumemtului sunt sugrumate de balarii, la baza crucii o coroana ofilita de luni de zile, candeli parasite de lumina lumânarilor... Din fotografie Doina si Ion ne privesc întrebatori: frati români ati venit ca sa ne faceti dreptate? Am aprins lumânari, am facut rugaciuni, am depus câteva flori si am legat de cruce o bentita tricolora. Apoi am plecat lasându-i pe cei doi în singuratate.

Concomitent cu actiunile facute în Bucuresti si Cosereni, s-a facut si la Chisinau o slujba de pomenire pentru sotii Aldea Teodorovici. Reprezentantii Fundatei George Manu au adus un omagiu atât în fata statuii sotilor Aldea Teodorovici cât si la mormântul lor din Cimitirul Central Ortodox din Chisinau.
Cezarina Barzoi


E M I N E S C U
La zidirea soarelui se stie,
Cerul a muncit o vesnicie,
Noi, muncim întocmai, ne-am ales cu,
Ne-am ales cu domnul Eminescu,
Domnul cel de pasare maiastra,
Domnul cel de nemurirea noastra
Eminescu.

Refren:
Suntem în cuvânt si-n toate
Floare de latinitate
Sub un cer cu stele sudice.
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu dreptate,
Eminescu sa ne judece.

Mi-l furara, Doamne, adineauri
Pe înaltul domn cu tot cu lauri,
Ma uscam de dor, în piept cu plânsul
Nu stiam ca dor mi-era de dânsul,
Nu stiam ca doina mi-o furara
Cu stravechea si frumoasa tara -
Eminescu.
Refren:
Suntem în cuvânt si-n toate
Floare de latinitate
Sub un cer cu stele sudice.
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu dreptate,
Eminescu sa ne judece.

Acum am si eu pe lume parte:
Pot îmbratisa maiastra-ti carte,
Stiu ca frate-mi esti si mi-esti parinte,
Acum nimeni nu ma poate minte.
Bine ai venit în casa noastra,
Neamule, tu floarea mea albastra
Eminescu.

Refren:
Suntem în cuvânt si-n toate
Floare de latinitate
Sub un cer cu stele sudice.
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu dreptate,
Eminescu sa ne judece.




In cele ce urmeazã, o serie de imagini dela Parastasul în memoria celor doi care a avut loc la Bis. Sf. Ilie Gorgani din Bucuresti:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu