31 octombrie 2009

Eminescu sa ne judece...


MEMORIEI MARTIRILOR DOINA SI ION -ALDEA TEODOROVICI

Ion si Doina Aldea Teodorovici

- 17 ani de la trecerea în nefiinta -




În noaptea de 29/30 octombrie 2009 s-au împlinit 17 ani de la moartea cântaretilor Ion si Doina Aldea Teodorovici. Sotii Teodorovici – români din Basarabia - au militat pentru unirea Basarabiei cu România, imediat dupa revolutie au început activ propaganda pentru unire si pentru introducerea limbii române în Basarabia. Daca astazi se învata în limba româna si daca alfabetul latin a fost reintrodus în Basarabia este în parte meritul lor. Sotii Teodorovici au fost cei care au cântat dupa 1989 despre Eminescu (domnul Eminescu - cum îl numeau ei) si astfel l-au reintrodus în cultura basarabeana ca pe o comoara pierduta si regasita. Glasul celor doi (care reusise sa anime atât de mult pe românii basarabeni si sa obtina atâtea victorii politice) a trebuit sa fie curmat... Astfel în noaptea de 29/30 octombrie 1992 au fost asasinati. Masina în care se deplasau spre Chisinau a intrat într-un copac în apropierea localitatii Cosereni. În masina se aflau patru persoane, soferul si însotitorul au scapat fara nici o zgârietura în timp ce Doina si Ion aflati pe bancheta din spate au fost striviti între greutatea masinii si copacii de pe marginea drumului. Moartea celor doi a fost perceputa la data respectiva ca o tragedie nationala. Cu toate astea autoritatile nu au facut dreptate mortilor, catalogând totul drept un nefericit accident în ciuda faptului ca cele mai multe indicii duceau catre crima. Astazi cei apropiati cuplului Teodorovici evita sa raspunda la întrebarea: accident sau crima? Multi spun ca au dovezi dar nimeni nu le scoate la suprafata. Totusi nu putem ignora unele amanunte care la vremea respectiva au fost facute publice. De exemplu faptul ca ceilalti doi pasageri ai masini au scapat teferi. Soferul nu a fost condamnat iar celalalt pasager a disparut fara urma pâna în ziua de azi. Europa libera a difuzat o stire chiar în noaptea în care cei doi au murit, stire în care se vorbea despre aparitia pe sosea a unei masini blindate care ar fi provocat accidentul. Scriitorul Grigore Vieru, prieten apropiat al sotilor Teodorovici a declarat ca avea la cunostinta faptul ca cei doi primeau telefoane si scrisori în care erau amenintati cu moartea. Apoi un alt element prezentat chiar pe canalele media în 1992 a fost relatarea privind sosirea ambulantei la locul accidentului, Doina nu murise pe loc iar ambulanta a refuzat sa o transporte la spital si a luat numai trupul fara viata al lui Ion. Doina s-a zbatut între viata si moarte un timp fara sa primeasca ajutor. Dupa ce într-un final a murit a fost ridicata de salvare... Cei doi au lasat în urma un baietel Cristofor care la vreme aceea avea 11 ani. Cristofor a fost crescut de mama Doinei, Eugenia Marin. Aceasta a declarat în 2004 Ziarului de Garda din Chisinau: “Când am declarat, într–un cerc restrâns, ca voi depune o cerere pentru ca dosarul sa fie reactivat, seara am si fost telefonata de o persoana necunoscuta si amenintata. «Sa nu uiti ca ai copil», mi–a spus vocea si eu, cum am ramas numai cu Cristi, am renuntat...”. Autorii asasinatului continua sa faca presiuni asteptând ca anii sa estompeze amintirea sotilor Teodorovici si moartea lor sa fie uitata. Cu toate astea noi nu putem uita cele întâmplate si nici nu ne este teama sa afirmam ca sotii Ion si Doinea Aldea Teodorovici au fost omorâti ca toti luptatorii nostri pentru unitate si neam: Horea, Avram Iancu, Eminescu, Corneliu Zelea Codreanu – toti au fost asasinati si noi trebuie sa avem curajul sa o spunem.

Fundatia George Manu a organizat un parastas pentru sotii Aldea Teodorovici. Parastasul a avut loc la biserica Sfântul Ilie Gorgani si s-a desfasurat într-un crec restrâns. Dupa aceea câtiva membrii ai Fundatiei ne-am deplasat la Cosereni la monumentul ridicat în memoria sotilor Teodorovici. La intrarea în comuna Cosereni, pe parte dreapta sa afla o cruce de marmura alba, amplasata pe locul în care cei doi si-au pierdut viata. Monumentul este ocrotit de o salcie care deplânge cu fiecare adiere de vânt destinul tragic al sotilor Aldea Teodorovici. În mijlocul câmpului întregul ansamblu pare fantomatic: florile plantate în jurul monumemtului sunt sugrumate de balarii, la baza crucii o coroana ofilita de luni de zile, candeli parasite de lumina lumânarilor... Din fotografie Doina si Ion ne privesc întrebatori: frati români ati venit ca sa ne faceti dreptate? Am aprins lumânari, am facut rugaciuni, am depus câteva flori si am legat de cruce o bentita tricolora. Apoi am plecat lasându-i pe cei doi în singuratate.

Concomitent cu actiunile facute în Bucuresti si Cosereni, s-a facut si la Chisinau o slujba de pomenire pentru sotii Aldea Teodorovici. Reprezentantii Fundatei George Manu au adus un omagiu atât în fata statuii sotilor Aldea Teodorovici cât si la mormântul lor din Cimitirul Central Ortodox din Chisinau.
Cezarina Barzoi


E M I N E S C U
La zidirea soarelui se stie,
Cerul a muncit o vesnicie,
Noi, muncim întocmai, ne-am ales cu,
Ne-am ales cu domnul Eminescu,
Domnul cel de pasare maiastra,
Domnul cel de nemurirea noastra
Eminescu.

Refren:
Suntem în cuvânt si-n toate
Floare de latinitate
Sub un cer cu stele sudice.
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu dreptate,
Eminescu sa ne judece.

Mi-l furara, Doamne, adineauri
Pe înaltul domn cu tot cu lauri,
Ma uscam de dor, în piept cu plânsul
Nu stiam ca dor mi-era de dânsul,
Nu stiam ca doina mi-o furara
Cu stravechea si frumoasa tara -
Eminescu.
Refren:
Suntem în cuvânt si-n toate
Floare de latinitate
Sub un cer cu stele sudice.
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu dreptate,
Eminescu sa ne judece.

Acum am si eu pe lume parte:
Pot îmbratisa maiastra-ti carte,
Stiu ca frate-mi esti si mi-esti parinte,
Acum nimeni nu ma poate minte.
Bine ai venit în casa noastra,
Neamule, tu floarea mea albastra
Eminescu.

Refren:
Suntem în cuvânt si-n toate
Floare de latinitate
Sub un cer cu stele sudice.
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu dreptate,
Eminescu sa ne judece.




In cele ce urmeazã, o serie de imagini dela Parastasul în memoria celor doi care a avut loc la Bis. Sf. Ilie Gorgani din Bucuresti:

30 octombrie 2009

A venit toamna...

Bon Jovi - It's my love




This ain't a song for the broken-hearted
No silent prayer for the faith-departed
I ain't gonna be just a face in the crowd
You're gonna hear my voice
When I shout it out loud

[Chorus:]
It's my life
It's now or never
I ain't gonna live forever
I just want to live while I'm alive
(It's my life)
My heart is like an open highway
Like Frankie said
I did it my way
I just wanna live while I'm alive
It's my life

This is for the ones who stood their ground
For Tommy and Gina who never backed down
Tomorrow's getting harder make no mistake
Luck ain't even lucky
Got to make your own breaks

[Chorus:]
It's my life
And it's now or never
I ain't gonna live forever
I just want to live while I'm alive
(It's my life)
My heart is like an open highway
Like Frankie said
I did it my way
I just want to live while I'm alive
'Cause it's my life

Better stand tall when they're calling you out
Don't bend, don't break, baby, don't back down

[Chorus:]
It's my life
And it's now or never
'Cause I ain't gonna live forever
I just want to live while I'm alive
(It's my life)
My heart is like an open highway
Like Frankie said
I did it my way
I just want to live while I'm alive

[Chorus:]
It's my life
And it's now or never
'Cause I ain't gonna live forever
I just want to live while I'm alive
(It's my life)
My heart is like an open highway
Like Frankie said
I did it my way
I just want to live while I'm alive
'Cause it's my life!

Haoleu, limba romana e asasinata!

24 octombrie 2009

Constitutia Romaniei spune asa:



Libertatea de exprimare ARTICOLUL 30


(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

Ma intreb.. ACAB? Cu siguranta!


In ziua de23 Octombrie2009 in localitatea Alexandria, in incinta Stadionului Municipal Alexandria a avut loc un incident oarecum ciudat din punctual meu de vedere. Ca suporter al echipei locale si ca un impatimit al acestui sport am luat decizia de a scrie un banner de dimenisuni 86x88 cm pe care scria “Azi, iar EGAL?”, referitor la prestatia echipei sustinute in jocurile de acasa, acestea fiind 5 meciuri in care au fost 5 egaluri. Evident m-am prezentat la stadion la ora 15:00 intrucat aveam de gand sa-mi expun libera exprimare a propiei opinii, in scris, care e castigata prin Constitutia Romaniei, Articolul 30, Alineat (1). Insa acest lucru nu s-a intamplat pentru ca atunci cand am avut de gand sa afisez bannerul am fost impiedicat verbal de catre un agent al Politie Comunitare care nu mi-a permis. Stiind totusi ca am dreptul la libera exprimare am cerut sa vorbesc cu un superior de-al sau. Asa am ajuns sa vorbesc cu domnul Calin Dumitru care probabil fiind vizibil deranjat de o singura persoana, a facut in asa fel incat sa ma piedice sa fac ceea ce voiam sa exprim. Mi-a spus ca nu am voie cu asa ceva, desi pe marile stadioane se poate, numai la noi la Alexandria nu, mi-a spus ca nu am asociatie, ca nu am galerie, ca nu e spatiu amenajat, mi-a mai spus ca nu am vorbit cu Observatorul principal al meciului. Am ajuns sa vorbesc si cu dansul si si-a dat acceptul ca eu sa pot pune acel banner, insa acelasi om al Politiei Comunitare nu mi-a dat voie, de ce? Probabil ca asa a dorit. Inca nu stiu daca acest lucru se numeste Abuz in serviciu, dar nu cred ca e departe… Insa as vrea sa stiu ce trebuie sa fac sau ce nu trebuie sa fac pentru ca eu, persoana publica fara obligatii politice sau mai stiu eu ce, sa pot afisa un banner care nu e xenofob, rasist sau cu conotatii sexuale, pe un stadion care e in patrimoniul primariei. Multumesc! 

STINGEREA (Cercetasi)

Zi te-ai dus
Spre apus,
De pe cer, de prin munti, de prin vai.

Dormi senin,
Dumnezeu
E cu noi.

21 octombrie 2009

România are talent. Povestea spectaculoasă a două românce care au cucerit 7 milioane de germani. Gheorghe Zamfir "În România nu li s-a dat nici o şans

Româncele Linda Teodosiu şi Petruţa Kupper au reuşit să-i uluiască pe nemţi cu talentul lor, la două concursuri televizate, urmărite de peste 7 milioane de spectatori.

Petruţa Kupper a plecat din Sibiu acum un an jumate şi i-a făcut pe nemţi să plângă de emoţie la concursul "Germania caută talente". Este Petruţa Kupper, 28 de ani, fostă elevă a lui Gheorghe Zamfir. A declarat pentru Gândul că au ambiţionat-o cuvintele maestrului care spunea la cursuri că toţi cei care învaţă cu el vor reuşi

Două românce au impresionat Germania până la lacrimi. Prima este Linda Teodosiu care, acum doi ani, a ajuns în finala concursului RTL, "Germania caută un superstar", câştigând 100.000 de euro printr-un contract cu Sony. Acum, numai pentru promovarea ei, casa de discuri investeşte jumătate de milion de euro. A doua româncă este naista Petruţa Kupper din Sibiu care, la concursul "Germania caută talente", a fost aleasă între primii 170-200 de candidaţi, din 37.000 de concurenţi. După ce i-a făcut să plângă până şi pe membrii juriului, acum Petruţa aşteaptă semifinala. Până acum câteva zile, însă, era o anonimă: a venit în Germania acum un an jumătate, după soţul ei. A făcut Sociologie şi Muzică, a fost eleva lui Gheorghe Zamfir şi s-a înscris în concurs întâmplător, după ce a văzut pe postul TV nemţesc, RTL, o reclamă. Dacă va câştiga cei 100.000 de euro, Petruţa a povestit ziarului Gândul că ar vrea să-i folosească pentru a ajuta copiii bolnavi şi săraci, precum şi pe sora sa, suferindă de schizofrenie. Citeşte în pagina doi două poveşti impresionante despre dorinţa de a reuşi.

Petruţa, eleva lui Zamfir

Când a început Petruţa să cânte la nai, nemţii din public au început să plângă. "The Lonely Shepherd" i-a emoţionat de la primele acorduri. O tânără din juriu, deşi obişnuită cu emoţiile, abia îşi înghiţea lacrimile. S-a întâmplat la concursul TV "Germania caută talente", când sibianca Petruţa Cecilia Kupper a devenit vedetă în câteva minute. A fost aleasă dintre 37.000 de concurenţi, împreună cu alţi 170-200 de oameni. Până în seara aceea, a fost o anonimă aterizată în Germania acum un an şi jumătate. Acum o aşteaptă semifinala, unde va concura cu vreo 30 de alţi tineri talentaţi, fiecare în domeniul lui: unul la echilibristică, altul la operă, altul la dans. Acum, peste 7 milioane de nemţi aşteaptă rezultatul, cu sufletul la gură, plus românii de acasă. Anul trecut a câştigat concursul un "artist" cu mult şarm, care cânta cu muzicuţa pe stradă.

Premiul cel mare, 100.000 de euro

Dacă n-ar fi fost eleva lui Gheorghe Zamfir, Petruţa n-ar fi ajuns aici. "Ne spunea la cursuri că toţi suntem capabili şi că toţi cei care învaţă de la dânsul reuşesc. Cu acest gând m-am înscris în concurs, în urma unui anunţ. În sinea mea ştiam că, mai devreme sau mai târziu, tot voi reuşi", a declarat Petruţa pentru ziarul Gândul. În România a făcut Sociologia şi Universitatea de Muzică, a predat muzica o jumătate de an, s-a căsătorit cu un neamţ, au făcut o fetiţă şi, acum un an şi jumătate, s-au mutat cu toţii în Germania. Acum, Petruţa e casnică, iar soţul lucrează în marketing. Se trage dintr-o familie modestă: tatăl şi-a părăsit familia, iar mama a rămas să o îngrijească singură pe Petruţa şi pe sora ei de 30 de ani, bolnavă de schizofrenie.

"Miza concursului este 100.000 de euro, un contract cu casa de discuri Sony. Banii aceştia aş vrea să îi folosesc pentru a ajuta copiii bolnavi şi săraci, precum şi pe sora mea cu handicap. Fiindcă eu ştiu cum este să trăieşti cu lipsuri. De pildă, am văzut că în Germania există locuri unde copiii cu handicap vin şi socializează ori fac ceva util lor. În fiecare dimineaţă la ora opt îi văd pe fereastră cum pleacă să se întâlnească, exact ca şi cum ar merge la lucru. În România nu există aşa ceva. M-am gândit că poate şi soră-mii i-ar fi bine să aibă o astfel de activitate", ne-a mai spus Petruţa.


"Venea cu rucsacul în spinare, pe autobuz, ca să înveţe"

"Petruţa a fost o studentă silitoare şi ambiţioasă", ne-a declarat maestrul Gheorge Zamfir. "Venea cu rucsacul în spinare, pe autobuz, doar ca să înveţe. Înainte de studiile muzicale, fata a făcut pregătire cu maestrul, un an şi jumătate. "Am luat-o de la zero, i-am schimbat instrumentul, am învăţat-o să respire, i-am schimbat stilul", a mai spus Gheorghe Zamfir. Regretul lui? Acela că Petruţa nu a cunoscut succesul în România. Cu regret ne-a mai spus că, din păcate, soarta ei este aceeaşi ca a altor zeci de muzicieni care devin cunoscuţi în străinătate.

"Eu nu m-am lansat în afară?", se întreabă retoric. "Cine m-a făcut vedetă? Franţa! În România nu mi s-a dat nicio şansă. Mi-am adorat studenţii şi ţinem permanent legătura", spune naistul, enumerându-şi elevii favoriţi - Victoria Ruxandra Rizea, Gina Tănase, Marius Iordan, Radu Nechifor ("Cântă în Elveţia"), Flavius Firică, Alexandru Pal (" e dirijor"), Cosmin Bădiţă, Geanina Dumitru, Roxana Zotescu. Cu toţii au terminat Conservatorul şi clasa de Instrumente de suflat cu nota zece. "Acum, majoritatea sunt profesori şi trăiesc dintr-un salariu de cinci - şase milioane de lei, maximum zece. Uneori sunt invitaţi la câte un concert în ţară şi primesc 2 - 3 milioane, sau la o nuntă, ori la un botez. Ce să faci cu 70 de euro? Oamenii ăştia - Gina, Ruxandra, Pal, Flavius - cântă la restaurante ca să poată trăi", adaugă maestrul Zamfir. În afară, un naist primeşte între 400 şi 500 de euro pentru un singur concert.

Jumătate de milion de euro, promovarea Lindei Teodosiu

Şi Linda Teodosiu a dat pe spate publicul german, după ce acum doi ani a câştigat un contract pe trei ani cu Sony, în valoare de 100.000 de euro, la concursul "Germania caută un superstar". Are 18 ani, s-a născut în Germania şi este fiica saxofonistului Flavius Teodosiu. Susţine câte opt concerte pe lună. Acum o adoră puştii de 12 ani, dar şi tinerii de la 20 de ani în sus. "În România ar fi fost aproape imposibil să aibă acest aplomb; acolo, Sony are numai un agent. Aici, Sony a investit aproape jumătate de milion de euro numai în promovarea Lindei - videoclipuri, show-uri, publicitate sau prezentarea albumului. În România, probabil că nimeni nu ar fi investit în promovare peste 100.000 de euro. În această industie promovarea este vitală; poţi să fii un geniu, dacă nu te ştie lumea, degeaba. Acum, Linda a devenit cumva şi un copil al postului RTL, cel care a prezentat şi concursul", ne-a declarat tatăl, Flavius Teodosiu.



a zis mama ca ma lasa.

18 octombrie 2009

femeia de serviciu spune lucruri traznite

... femeia de serviciu, proaspat violata, la interogatoriu, descrie cum s-a trezit fata in fata cu faptasul, pe coridor..

-Bine, dar de ce nu ai incercat sa fugi?!?
-Pai unde sa fug, maica? In stanga perete, in dreapta perete, in spate d'abia spalasem...

Vezi că se poate.

17 octombrie 2009

Bucureşti...


preluat. dar nu mai ştiu de unde ...

16 octombrie 2009

Veniţi români la Alba Iulia în Ardeal - pe 1 Decembrie 2009.

Cu toţii la Alba Iulia pe 1 Decembrie!

1. Bat clopote cantand reintregirea
Si sufletul ia foc in clopotari
Intai Decembrie ne e Unirea
Si stralucirea Romaniei Mari
Mihai Viteazul intra-n catedrala
Si are harta Daciei in maini
Intr-insul Burebista se rascoala
Si-apoi pe vatra lui se nasc romani

R: Cat flamura ros-galbena-albastra
Ne este prag si steag si ideal
Veniti romani, veniti la Mecca noastra
Veniti la Alba Iulia-n Ardeal

2. Si iar incepe clopotul sa bata
Si sangereaza sutele de ani
In osul natiei se-aude-o roata
Muscand din Horea, Closca si Crisan
Si iar la Alba Iulia ni-i flancul
Pe care ardem si ne batem toti
Cand dinspre Apuseni rasare Iancu
Ca un Iisus Cristos cu chip de mot

3. Dar e un an care nicicand nu trece
Un an pe care-n veci il vom dori
O mie noua sute optsprezece
Al nostru an de fiecare zi
Ne fie el de-a pururea an noul
In lupta cu problemele de azi
Cantam din Alba Iulia eroul
Pe reintregitorul cel viteaz.

Ne vedem in ALBA IULIA!!! :x Cu tricolorul'n maini,  imnul in glas si iubirea in inimi.

15 octombrie 2009

Liviu Vasilica - Rapsod al Teleormanului.


Luni ce urmează or să se implinesca 5 ani de când Liviu Vasilică a trecut de partea nevăzută a scenei; acolo unde nu ne cântă doar nouă, ci la toţi oamenii ca să aibă grijă de ei. Vă mulţumim Domnule Liviu Vasilică.

Melodie cu beţie - Fără zahăr

Abia aştept să vină iarna..  
La gura sobei să beau vinul cu cana.. 

5 octombrie 2009

Vis de om...

Vând loc în cămin, cumpăr cameră, schimb o cameră de patru locuri pe una de două şi adaug diferenţa. Astfel de anunţuri au împânzit internetul. Preţul unei camere de cămin variază, în funcţie de zonă şi condiţii, între 200 şi 1.200 de euro. Paşii unei astfel de tranzacţii au fost descoperiţi într-un reportaj cu cameră ascunsă.
Primul pas - căutăm pe internet - "loc în cămin". Mai nou, studenţii precauţi negociază pe messenger. Sunt mai puţini, dar găsim şi studenţi care îşi lasă numerele de telefoane, ca să fie contactaţi. Găsim un loc în complexul Regie. O cameră de patru persoane. Locul costă 600 de euro. Tânăra nu vrea însă să lase din preţ aşa că încercăm un alt anunţ. De data acesta, o cameră de două persoane într-un cămin din complexul Grozăveşti care costa 500 de euro. După negocierea telefonică şi întâlnirea faţa în faţă, dacă vii cu banii pregătiţi, ai o şansă reală de a obţine un loc într-o cameră de cămin.
TOPUL ŞPĂGARILORAm putea găsi un loc mai ieftin în cămin dacă ne uităm în topul şpăgarilor, întocmit de UNSR în căminele din Bucureşti. Cele mai mici şpăgi sunt în complexul Măgurele şi cel din Vitan, iar cele mai mari în Regie. Aici, un loc poate fi cumpărat chiar şi cu 1.200 de euro. În Moxa, locurile sunt maximum 800 de euro. În Agronomie, Grozăveşti şi complexul Tei, camerele costă 550 de euro. Regie: 400-800 de euro/locul, 1.200 euro/o cameră de două locuriMoxa: 600-800 EuroLeu: 400-600 EuroGrozăveşti: 300-500 de euroBelvedere: 400-600 de euroAgronomie: 300-550 de euroTei: 300-500 de euroKogălniceanu: 300-400 de euroMăgurele: 200-400 de euroCămin Vitan: 200-250 de euro


Un comentariu genial :
3. cora
Astazi, ora 12:44

sunt studenti care au inchiriate apartamente sau garsoniere dar se inscriu pentru camin dupa care isi vinde locul pe bani grei. Sunt studenti care abia isi permit un loc la camin iar daca in urma repartizarii nu au prins un loc sunt nevoiti sa renunte la studii. Ce parere aveti de asta? Daca cineva si-ar face treaba si s-ar efectua ceva controale in camine pentru a depista astfel de lucruri ca acesti studenti bisnitari sa isi piarda dreptul de a mai fi cazat in camine poate ca s-ar mai schimba ceva. Oare administratorii de camine ce spun, e posibil ca ei sa nu fie implicati?


http://www.realitatea.net/spaga-in-caminele-din-capitala-este-intre-200-si-1-200-de-euro---vezi-topul-spagarilor_632272.html

Uite-o, vine-ncet pe vale ...


4 octombrie 2009

Guess Who - Noi in anul 2000

Si noi stim c-a trecut mult timp
Va trece inca pe-atat presimt
In 10 ani mai prind
Cativa ce mint,cativa ce tin sa plece
Las`ca trece
Romanu`i facut sa nege
Amaru` cu sange rece
Cand da de necaz
Petrece cu o bere la rece
Se`ntrece
Zi-mi de ce furi ???
Da` cat mai vrei sa furi ?
Nu vezi ca suntem multe guri
Si stim cu totii ce-nseamna sa`nduri
Dar cate cazaturi sa-nduri ?
Cam cat te bucuri si cat injuri
La cate lucruri poftesti in jur
Si esti sigur ca n-ai destul

Refren x2 :

Da nu`i nimic,sunt consolat de mic
Tu esti constient ce zic,yo
Nu ne-am nascut in locul potrivit x2
N-am primit,am facut totul din nimic


Si-ai mei sunt sigur ca ai tai
Nu m-au crescut cu vanatai
M-au invatat sa nu o iau pe alte cai
Mi-au explicat ca lumea-I rea
Si viata-i grea,si tre sa fac cumva ceva
Mi-au spus ca odata si-odata se duc
Si tre sa ma agit ca tre sa ma lupt
Ca timpu` trece dintr-un foc
Ma plimba din loc in loc
Ma schimba dupa noroc
M-alearga doar pentru un singur vot
Lumea simte,vrea fapte nu cuvinte
Un singur om sa fie presedinte

Refren x2 :

Da nu`i nimic,sunt consolat de mic
Tu esti constient ce zic,yo
Nu ne-am nascut in locul potrivit x2 
N-am primit,am facut totul din nimic.

2 octombrie 2009

Am zis că am s-o pun într-o zi..

şi uite cum m-am nimerit. :)) 

D-abia aştept să cadă zăpada.!

Diferenţă de altitudine.

22 Decembrie 2008 - Alexandria


02 Mai 2009 - Vf. Parângul Mare


Mergeam ieri cu metroul si ...

... lumea mi se părea prea tristă... O fi oare din cauza Bucureştiului?