17 iulie 2009

Intrebarea care face toti banii.

Ce echipă susţii?
Presupun că una pentru care performanţa e legată strâns de un egal cu o echipă din Bucureşti...

10 iulie 2009

Un ziar din 2004.

DECEMBRIE 1989 ROMANIA DIN CERURI

Harta durerii redesenata

Romania din ceruri nu e doar o simpla insusire de nume si de date. Citita printre randuri, e Povestea Revolutiei din Decembrie '89. Intreaga, pana la ultima lacrima. Stiati ca cel mai tanar erou martir avea doar o luna ?~ Il cheama Andronic Vladimir si a murit impuscat in cap, in timp ce dormea in patutul lui. Multora, moartea ;e-a intrat pe geam sau le-a dat intalnire pe strada. Pentru ca atunci s-a murit si din prea mult curaj dar, mai ales, din intamplare. Numarul celor care fost impuscati premeditat la mitingurile de protest din 17-22 Decembrie nu depaseste 200. Ceilalti ... Aufost loviti de gloantele ratacite in dreptul ferestrei, in fata televizorului sau pe balcon. Au fost impuscati, la gramada, copii, batrani sau femei care se intorcea de la serviciu ssau mergeau in piata. Moartea lor nu e mai putin tragica. Caci inainte ca statul sa puna pe ei armura de "erou martir", ei nu aveau decat sfanta 'calitate' de mama, tata, frate... Printre multele legende care s-au scris despre evenimentele din '89, "Romania din Ceruri" este harta exacta a celor mai dramatice momente de atunci. Revolutia romana nu a fost nici eroica, nici a tinerilor Cimitirele eroilor sunt pline insa de tineri, cei mai multi dintre ei soldati in termen, ucisi nu in timpul cuceririi unor redute, ci din grave erori ale superiorilor lor.. Fiecaruia dintre cei care au murit atunci ii datoram viata. Au plecat in locul nostru, pentru caau fost acolo, la intalnirea cu moartea. Iar astazi, pe umerii lor se sprijina pasii nostri. " Romaniei din Ceruri" ii datoram Romania de pe pamant ...

Ne-am inrolat in aceasta misiune acum doua luni. Avem in suflete sute de imagini ale suferintei. Si-am compus, aproape pe intreaga harta "Romaniei din Ceruri".

Kilometrul zero al expeditiei noastre a fost baza de date a Secretariatului De Stat pentru Problemele Revolutionarilor (SSPR). Asa cum apare ea pe pagina de internet, caci pentru mai multe informatii ar trebui sa facem, probabil, inca o revolutie...

Statul-Ingropatul
Eroi martiri care se bat pe acelasi numar de certificat, nume gresite, date de nastere puse de-a-ndoaselea sunt cateva din greselile pe care le-am gasit in baza de date a SSPR. Am mers la secretarul de stat dupa o luna de zile, timp in care am asteptat un raspuns la un fax prin care ceream ajutorul. Mesajul ca "vrem sa ii readucem in memoria romanilor pe cei care si-au dat viata in decembrie '89" nu a impresionat nici un cap coafat de la SSPR. "Veti ajunge deputat?", e una din putinele intrebari care au placut presedintelui SSPR, Emil Cutean. Ne-a raspuns zambind: "Nu stiu exact, se prea poate". Cutean a chemat din biroul lui o doamna directoare. I-am spus de ce-am avea nevoie. Fiecare rugaminte a noastra o deranja evident pe cea care mai avea putin si batea din picior in fata sefului. N-am mai primit vreaun raspuns, nici pana in ziua de astazi. "Romania din Ceruri" a fost ingropada de ROmania din Guvern. (Alex Nedea)

PASI. Cu baza de date, publica, incompleta si eronata a SSPR, am plecat in cautarea asociatiilor de revolutionari din tara. La cateva am gasit ajutor, la altele, injuraturi..

ASOCIATII DE EROI Indemersul nostru jurnalistic ne-am lovit de problema asociatiilor de eroi martiri. Cel mai elocvent exemplu este judetul Valcea, unde, preocupat de campania electorala a unui partid care a pierdut alegerile, presedintele Gheorghe Prala ne-a amanat timp de o luna, depe o zi pe alta. A scapat de stresul jurnalistilor cu un "Du-te-n mortii ma-tii!". In Vaslui, presedintele asociatiei nu a vrut sa ne ajute decat dupa ce l-am sunat pe prefect, care l-a convins ca nu este ata mare deranjul sa se uite peste niste dosare.
Bazele de date din majoritatea judetelor sunt incomplete sau, di mai mult, incorecte, neactualizare de ani de zile, dovada ca asociatiile functioneaza mai mult pe hartie decat in timp real... (Ioana Moldoveanu)

TELEFOANE. Dupa ce am stors de informatii stafiditele ascotiatii, am inceput sa dam telefoane, in cautarea urmasilor celor decedati.

ALO, SUNT DE LA JURNALU'! "Saru'mana! Ce spuneti?! Saru'mana zic!!! E greseala, dom'le!" Trosc! Echipa Jurnalul a dat cateva mii de telefoane pentru a documenta aceasta editie de colectie. Rudele mortilor au plans in hohote, altelea au ras la fel ( nu este o exagerare), au injurat cu pofta Guvernul, Armata, Securitatea si pe noi o singura data. Gasirea urmasilor unuia pe care il chema Gheorghe si locuia in Romania a fost o provocare. La un moment dat glumeam intre noi ca rudele eroilor isi schimba numele, domiciliul sau recurg chiar la operatii estetice numa ca sa ne faca noua in ciuda. Am ajuns pana la punctul in care am sunat la un liceu pentru a gasi o eleva, ipotetica nepoata a unuia dintre eroi. Contrat asteptarilor, am gasit oameni atat de amabili, care, desi nu aveau nici o legatura cu rudele decedatilor, au acceptat sa faca investigatii pe cont propriu pentru a ne ajuta, pe banii si timpul lor. Si asta in urma unui simplu telefon. Iubesc Romania. (Vladimir Ioan)

RADIOGRADIA DURERII
In judetele la care am avut doar o lista cu numele eroilor martiri, fara alte amanunte, nu ne-a ramas decat sa o luam la pas spre locul cu pricina. Am cerut ajutorul asociatiilor de revolutionari, primariilor, asociatiilor de locatari si am incropit o harta cu adresele urmasilor.

PARINTI PLANGAND. la multe dintre adresele indicate nu am gasit nici urma de familii de revolutionari. Multi se mutasera intre timp. Altii se stinsesera din viata. Asta s-a intamplat cu judetul Buzau. In patru zile am cautat 50 de familii. Porneam dimineata si timp de 15 ore pe zi bateam la usi. unii ne deschideau cu teama. Tineau usa intredeschisa, ne intrebau suspiciosi ce vrem, caci nimeni nu s-a mai interesat de ei. Altii ne primeau in case bucurosi ca se va scrie ceva de eroul lor. Isi notau pe bucati de servetele si in agende ziua cand va aparea suplimentul despre eroi al Jurnalului. Am batut si satele din judet pentru a ajunge la cate o cruce ratacita la margine de drum. Prima mama care ne-a deschis a izbucnit puternic in plans. Au urmat apoi alti parinti, alte lacrimi... iar noi am fost o echipa ingrata, care cerea niste date. Ei tineau sa ne vorbeasca despre durere. (Laura Toma)

SCRISORILE. Unde nu am putut ajunde noi, am rugat familiile sa ne trimita scrisori... Iar timp de cateva saptamani ne-au sosit plicuri din toata tara. Au fost si situatii in care nu am putut lua legatura direct cu parintii sau rudele, deoarece locuiesc in zone unde nu au telefon. Inaceste cazuri, am apelat la ajutorul primarilor. Acestia si-au facut timp pentru a se duce in sate, sa stea de vorba cu familiile, sa ia fotografii, sa le puna apoi intr-un plic si sa ni le trimita, Am asteptat cu nerabdare fiecare dintre aceste scrisori. Toti cei carora le-am cerut o poza ne-au trimis-o. Le multumim ca au avut incredere in noi, ca au inteles gestul nostru. In multe scrisori, am gasit "biletele" in care oamenii ne multumeau ca "ne gandim la cei care au murit in '89". (Mira Muntean)

FOTOGRAFIILE. multe dintre chipurile "Romaniei din Ceruri" sunt ultimele fotografii pe care le mai au familiile lor. Intr-un sat, o batrana si-a fotografiat tabloul fiului, prins intre stergare, pe perete, si ne-a trimis poza asa.. Imaginile altor eroi le-am luat din cimitire, depe cruci. Am gasit unele dintre poze si in brosurile si cartile dedicate momentului 1989. Nu am reusit, din pacate, saadunam fotografiile tuturor. Unora nu le-am gasit urmasii, care au murit sau au plecat din tara. La altii, rudele nu au dorit sa ne dea fotografiile, spunand ca imaginea din ziar le-ar aminti de cell mort si i-ar face sa sufere iarasi. (Irina Munteanu)

LINIA SCURTA DE FINAL.
In documentarea acestei editii de colctie am folosit informatiile culese de pe site-ul SSPR, din Raportul Parchetului Militar asupra Evenimentelor din Decembrie 1989 si din arhivele asociatiilor de revolutionari din tara. Unele cazuri au fost completate cu date preluate din cartile editate de-a lungul timpului pe aceasta tema. Alte informatii au fost preluate din lucrarea " Album al eroilor", semnata de Cicerone Ionitiu si redactata in strainatate, in 1998.

MULTUMIRI SI SCUZE.
Se cuvine sa aducem multumiri tuturor celor care ne-au ajutat in demersul nostru jurnalistic: putinelor asociatii de eroi martiri care-si merita denumirea, familiilor celor decedati, rudelor indepartate, oamenilor care, desi straini de ei si de noi, ne-auacordat tot sprijinul. "Romania din Ceruri" exista si datorita lor. In acelasi timp, trebuie sa ne cerem iertare pentru eventualele nume care aufost omise depe lista si pentru toate aceste greseli care s-au strecurat in text...

UN TERMEN PREA APROPIAT.
Luna aceasta (Decembrie 2004) se vor implini 15 ani de la evenimentele din 1989. Tot 15 ani este si termenul de prescriptie pentru infractiunea de "omor deosebit de grav". Asta inseamna ca cei vinovati, care nu au fost inca deferiti justitiei, vor scapa de inchisoare. La Sectia Parchetelor Militare, mai sunt inca in cercetare 45 de dosare privind omoruri petrecute in Decembrie 1989. Ele vor fi inchise. Numarul mare de cazuri cu"autor necunosct", pedepsele date cu suspendare, gratierile prezidentiale acordate unor purtatori de stele mari pe epoleti ne duc la o singura concluzie: pentru moartea violenta a peste 1000 de persoane nu a platit, in mom concret, nimeni. Au fost condamnati cativa rataciti care fie au facut recurs si au castigat, fie s-au eliberat pe caz de boala. (Toma Roman Jr.)

ARDEREA MORTILOR.
In seara zilei de 18 Decembrie 1989, 43 de cadavre din morga Spitalului Judetean dau fost urcate, in saci de plastic, intr-o izoterma, Pentru a impiedica bolnavii si personalul spitalului sa asiste la acest lugubru spectacol, luminile din curte au fost stinse, iar la ferestrele saloanelor au fost puse paturi. Cu tot efortul criminalilor, a doua zi Timisoara a aflat de frutul cadavrelor. cele 40 de cadavre au fost arse la Crematoriul "Cenusa" din Bucuresti in noaptea de 19 spre 20 decembrie. dimineata,cenusa lor a fost incarcata in patru pubele si transportata pe raza comunei Popesti-Leordeni, unde a fost aruncata intr-o gura de canal.

MIREASA DE 10 ANI.
"Pe 17 decembrie '89, familia Tako iesise in oras, sa vada miracolul revolutiei. Mama si cele doua fete au fost lovite, pe Calea Lipovei, de o rafala de gloante. Femeia a fost impuscata in picioare, Danka-fata cea mare in umar, iar Gabi-mezina, in coapsa. Internata la Spitalul de Copii, fetita de numai 10 ani a decedat pe 19 decembrie, la orele 6:30. Avea parul castaniu, ochii caprui. Abia pe 25 decembrie a fost inmormantata crestineste. Atunci a ajuns sotia mea sa-si vada fetita, pentru prima data duminica-seara: o imbrcasem, dupa cum ceruse chiar ea, in alb, iar pe cap ii pusesem coronita"(*)

PRIMA VICTIMA.
"Prima victima a Revolutiei, primul decedat, a ajuns la noi pe la ora 14:30, isi aminteste Florica Curpas, asistenta medicala la Spitalul Judetean Timisoara. E vorba de o femeie calcata, facuta zom de o amfibie in fata Casei Tineretului. Salvarea noastra tocmai pleca in oras, de acolo a fost intoarsa, a revenit cu ea. Cred ca iesise in strada intamplator, sub palton avea un capot. Am gasit o legatura de chei, acte nu. Oameni impuscati au inceput sa apara in jurul oreo 16. Primii aveau rani in picioare... Dupa ce a inceput sa se insereze, partile ranite erau coapsele, abdomenul, pieptul, capul..."(*)

(*) - text preluat din cadrea "Reportaj cu sufletul la gura" - Titus Suciu, Editura FACLA, 1990.

DESPARTITI DE MOARTE
"Mariana si Margareta au cazut ca secerate, spune sora celor doua, Caceu Mihaela. Eu... Eu n-am stiut ce sa fac, am cazut si eu langa ele, strigand dupa ajutor. M-auu ajutat niste tineri. Prima data am urcat-o in masina pe Mariana, dupa aceea, cu o alta masina, am trimis-o la spital pe Margareta. Margareta a murit pe loc. Fusese lovita in cap, ca si mariana. Dupa ce am ramas singura, m-am trezit cu basca Margaretei in mana; pe ea am gasit un orificiu mic si cateva puncte albe, particule de creier..." (*)

DRUMURI LA MORGA
"Luni dimineata (n.r.-18 Decembrie) am plecat la spital, cu poza si cu buletinul baiatului, isi aminteste mama lui Tasala Remus. Am reusit sa intru si sa ma intalnesc cu brancardierul Ciuprina Alexandru, care era prieten cu Remus si care mi-a zis ca seara trecuta l-a gasit mort pe Remus, ipuscat in cap si cu ochii larg deschisi. Abia vineri, la pranz, l-am adus acasa pe Remus, iar sambata in 23 Decembrie, l-am inmormantat. In timpul slujbei se tragea in jurul cimitirului. In februarie 1990, am aflat ca a fost omorat brancardierul Ciuprina Alexandru, care-l ascunsese pe Remus sa nu fie tranportat la crematoriul din Bucuresti" (*)