Scanteie cu Bitza si Cedry2k - Ne-am pierdut nemurirea

Puteam sa plang si sa rad in aceeasi zi
C'un punct de sprijin pamantul il puteam urni
Aproape de tainele existentei mi'era firea
Crescand, mi'am pierdut nemurirea

Dar uitarea nu mi'a sters ochii ce m'au pandit
Felu'n care m'am descoperit
Fetele ce le plimbam cu acelasi metrou
Iubirea mea gasind atunci ecou
Vocea mamei ce rasuna printre betoane
Stringandu'ma la masa fara sa'mi fie foame
Inc'aud cum scartaia pe tabla creta
Inca ma vad cum calaream bicicleta
Ce'aveam azi puteam avea si maine
Covrigii sarati sau coltul de paine
Nestiind cum e sa te'nvarti in jurul cozii
Sa tragi la galere ca sa'ti hranesti plozii
Gustul copilariei pastreaza'l cat poti
Sustinut de cativa dar contestat de toti
Viata'ti va raspunde tarziu la intrebare
Si'o sa vrei sa fi copil cand vei fi mare

R : Vroiam sa nu mai fiu copil,vroiam sa cresc
Vroiam sa scap de centru',vroiam sa ma feresc
Vroiam sa vad ce e in viata dar n'as fi vrut sa stiu
C'o sa'mi doresc pana la urma tot copil sa fiu

Sa nu mai fiu copil,vroiam sa cresc vroiam
Sa scap de certuri,vroiam sa ma feresc vroiam
Sa vad ce e in viata, da' n'as fi vrut sa stiu
C'o sa'mi doresc pana la urma tot copil sa fiu

Mi'amintesc c'am fost de mic indragostit de natura
Martor al absentului, mediului otravit de cianura
Evitand ca n'aveam inca o minte matura
Doar spirit infinit si talent pentru literatura
Miuta si bere in fata blocului
Scandaluri de natura sa te 'mprastie de la fata locului
Sirene de militie si salvare urland in noapte
Cozi interminabile la paine si lapte
Barbugii iesind din sectii
Puradei si coji de pepeni pan' intersectii
Crevetii expirand in alimentare care dezvoltau
Focare de infectii de toate genurile
Cam alea erau vremurile
In care a crescut ultima generatie de pusti maidanezi ca'n Copenhaga
Ultimii pusti plini de cicatrici
Crescuti de mici, mai putin de tatici
Mai mult de mingi de 16 si de 35
Intelegeai si tu progresu' daca'l vedeai pe Cedrea
Cum invata de la parinti, profesori si din pumni in fata
Desi simte progresu', aici n'a fost niciodata scurt procesu'
Da' stii cum e'n viata,totu'i pana prinzi practica
M'am sters de sange si de praf si'am schimbat tactica
Sunt perfect adaptat acum,doar ca practica tot ma lasa rece ca Antarctica

R : Vroiam sa nu mai fiu copil ,vroiam sa cresc
Vroiam sa scap de certuri,vroiam sa ma feresc
Vroiam sa vad ce e in viata dar n-as fi vrut sa stiu
C-o sa-mi doresc pana la urma tot copil sa fiu

Sa nu mai fiu copil,vroiam sa cresc vroiam
Sa scap de certuri,vroiam sa ma feresc vroiam
Sa vad ce e in viata,da n'as fi vrut sa stiu
C'o sa'mi doresc pana la urma tot copil sa fïu

Prejudecati si mituri despre oamenii cu dreaduri..

Cele mai frecvente intrebari primite de un purtator de dreaduri... si raspunsurile pe care le merita:

Si te mai speli pe cap?
Nu, spalatul pe cap se interzice categoric. E impotriva preceptelor rasta si se pedepseste cu tunsul zero si excluderea din societate.

Si... dormi cu ele, nu?
Nu, le scot noaptea (cand le si spal in secret si le usuc in cuptor), apoi a doua zi de dimineata le cos la loc.

N-ai facut paduchi?
Bineinteles, si purici. Am deja un circ intreg.

Sunt facute cu pamant?
Nu, cu nisip din Vama. Am si scoici, ca sa aud marea.

N-ai niste marijuana? Te-am vazut cu dreaduri, de-aia intreb.
Ba da, odata cu dreadurile intri automat in circuitul de vanzare-cumparare. Dupa ce dreadurile ajung la un grad indecent de matreata, poti ajunge chiar dealer en chef si primesti in cadrul unei ceremonii de initiere "micul ghid al crescatorului de ganja in balcon".

Si ce muzica asculti de cand ai dreaduri?
Numai Bob Marley, every day and every night.

Da' nu esti imbracata asa... cam gotic pentru dreaduri?
Am dispensa de la mai marele rastaman sa nu ma imbrac in rosu, galben si verde pentru ca nu mi se asorteaza cu ochii.

Esti vegetariana, nu?
De fapt ma hranesc doar cu aer si marijuana. Si fructele au un suflet, sa stii.

Chestia asta nu contravine crestinismului?
Ba da, tocmai de aceea m-am convertit la rastafarianism, am cetatenie jamaicana si etiopiana si il proslavesc pe Jah la fiecare fat joint pe care il rulez din poignee.

Hello, were are you from?
Hello, earthling. I come in peace.

Damn hippies!

Adevarul trist de banal

Oamenii care isi fac dreaduri nu se convertesc la rastafarianism, nu il proslavesc pe Jah, nu sunt neaparat vegetarieni, nici hippie, nu fumeaza neaparat iarba, beau alcool daca vor, nu asculta doar reggae, se spala pe cap (cu ceva dificultate, e adevarat), nu fac matreata (decat daca nu se spala, ca oricine altcineva), nu au paduchi si nu sunt din alta lume. Au doar altfel parul. Cica si-l fac cu pamant si dupa catva timp acolo incep sa creasca fel de fel de microorganisme. Si dupa ce ca asculta doar Bob Marley si ruleaza non stop, mai sunt si vegetarieni, damn hippies...

Steleverzi - Metroromanta

Il simt! E prins intr-un film fara colorit parca, dar mereu merge verde ca un cedru prin gloata. Prins prost in parada poarta o masca cu fata lui. Invincibil! Carnavalu-i pretext sa strea pe val atat cat e posibil, toti il stiu sensibil, o stea peste siliste, in liniste mereu stins tace, dar sub este un nestemat blestemat sa caute pace.

Ca noi toti.

El pune mana pe cuvinte, le drumul in lumea lor, aude o gluma buna-n graba si pleaca spre gura de metro. Desi e o zi frumoasa afara, lui ii place metroul si subteranul citadin. Il face sa creada ca sub oras e alt oras mai intim, cu flori de mucegai si alte aglomeratii, alte natii caci oamenii se schimba intre statii. Dar cum iese afara isi pune masca de baiat serios si nu se mai satura de mers pe jos. Simte ca are sute de magistrale si peroane sub picioare si cuvinte il depasesc in drum spre un acasa, vezi tu, e o zi frumoasa. Dar uneori nu-i destul, nu-i destul sa zambeasca.

A vazut o domnisoara azi, ea este noua in oras, are abonament nou si o tradeaza, modul stangaci in care il taxeaza, felul in care calca ingandurata ca scarile ii sunt straine. Ce cauta aici nimeni nu stie. Se vede ca inca nu ii place drumul, mereu trage de geanta cand o agita vreunu, e inceata si firava se imbraca colorat, un pardesiu tarziu si un sal matinal alb. Hoata-i futa priviri, desnodamant zilnic ca recul, ca el n-are are curaj sa o intrebe ce si cum si ramane doar voaior in decor de drum. Se agita, ca unde se opreste el, nu stie sa iti zica! Acum ceva ani, a vazut o alta fata-n tren, frumoasa foc, ce foc ardea tot aerul din el. Si a privit-o zilnic pana cand ea a disparut si speriat ca s-a pierdut, o cauta zilnic prin subteran, tiran cu propria-i imaginatie, vaslind vise, naufragiat in statie. Cu ochii de felina hranit cu intuneric, focalizand miscari, pupile dilatate sceptic, sinistru si sintetic pe coridoare lungi, soptind parca ei: "Unde vrei sa ma duci?"

Si-mi trosneau sinele-n vene cand scriam despre acest om, o poveste a febrelor in doi ce ma trezeste din somn. Ca m-am visat cu el pe acelasi peron si il vedeam stand stana ca un pumn de beton, il simteam inima rea, dezamagit ca l-am scris asa, un personaj colaj din curaj cu ochi de stea, tacea si nu avea curaj sa-mi spuna: "Sunt satul bai sa tac pune-mi vorbe in gura!"

Buna, sti, eu te vad mai mereu pe aici, iau acelasi merou zi de zi si, ma chinui de ceva timp sa-ti spun ca, imi place de tine, imi placi mult domnisoara, asa cum ma vezi si cum te vad si, as vrea sa iesim odata.

M-ai inzestrat cu talentul asta bolnav de-a povesti. Tine-mi pasii copile ce-i impart cu straini plimbati prin mine. M-ai invatat tu riscurile meseriei de-a minti. Nesimtit, nu pot sa scriu, oricat i-as chinui, un final fericit. Sa fiu, sa fii...

Pe Apa Sambetei

Pe Apa Sambetei - expeditie ecologica pe raurile Bistrita si Siret (Romania) ce a inceput la Coada lacului Bicaz, judetul Neamt, si s-a terminat la Namoloasa langa Galati

Compunerea unui băiat de 9 ani despre Reproducere:

"Pentru că se tot întîmplă ca oamenii pur şi simplu să moară, trebuie să apără alţii. Asta este copulaţia. Însă oamenii nu dorm, ci lucrează cu inima, penisul şi vaginul din greu. Eu i-am văzut pe parinţii mei în cameră de zi când copulau. Tata icnea îngrozitor şi mama a urlat, însă deocamdată nici unul dintre noi n-a murit. Însă poate că doar au exersat fiindcă bunica e deja destul de bătrînă. Am observat că ei exersează cam de trei ori pe săptămină, cred că bunica va muri curînd. În noptiera mamei am găsit nişte pastile. Tata o tot întreabă dacă şi-a luat deja pilula. Precis e şi ea bolnavă, însă nu merge la doctor. Însă dacă ei continuă să exerseze aşa de mult, sigur va apărea o noua fiinţă pe lume. Eu mi-aş dori un iepuraş.
Reproducerea la oameni se întîmpla prin seminţe. Florile, tufişurile şi pomii trebuie udaţi des şi mama face duş în fiecare zi. Poate atunci creşte totul mai repede.
Noua fiinţă creşte în burtă, însă fiindcă mami e bolnavă, o face de data asta poate tati. I-a crescut deja burta însă nu ne-a spus încă nimic.”

Restul e tacere ... ( fragmente )

Numai râul e cinstit şi drept ... oricine intră în apă, deştept sau prost, frumos sau urât , el îi udă pe toţi la fel ... şi la sfârşit când o muri ... ne va duce pe fiecare cu el ...

Ştiu că mă auzi.. omul poate să'si închidă gură, poate să'si închidă ochii, dar niciodată urechile, ... aşa că ascultă'ma bine... am să'ţi spun ceva, ce n'o să'ţi mai spună nimeni, până la urmă totul se reduce la iubire
să nu uiţi asta!
…

ceva trist..

“Am observat întâi cã este o harta româneascã. Am desfãcut-o cu nordul în jos, ceea ce m-a fãcut sã nu înteleg nimic. Mi-a întors-o Schmidt. Ochii mei cãutau tãietura de la granita de vest pe care cu totii o asteptam. Mi-am dat seama însã cã este altceva. Am urmãrit cu ochii granita care pornea de la Oradea cãtre rãsãrit, alunecând sub linia feratã si am înteles cã cuprindea si Clujul … Am început sã nu mai vãd. Când mi-am dat seama cã granita coboarã în jos ca sã cuprindã secuimea am mai avut, în disperarea mea, un singur gând: Brasovul! O micã usurare: Brasovul rãmâne la noi.


Când am privit în toatã grozãvia împãrtirea Transilvaniei, am înteles cã puterile care îmi erau mult slãbite mã pãrãsesc cu totul. Tabloul dinaintea ochilor s-a fãcut neclar, ca un nor galben cenusiu, din cenusiu, negru… În clipa aceea, mi-am pierdut cunostinta. Nu mai trãisem o asemenea senzatie fizicã decât cu 22 de ani în urmã, când o injectie cu novocainã la o operatie mã fãcuse sã trec pentru o clipã pe lumea cealaltã, de unde mi-am revenit cu ajutoare medicale date in extremis.

Acum aveam pentru a doua oarã impresia netã cã am trecut dincolo. Cineva a cerut pentru mine un pahar cu apã. Dornberg a deschis usa alergând prin multimea care umplea sãlile strigând: ‘un pahar cu apã, un pahar cu apã…’

Peste un minut mi l-au adus. Valer Pop mi l-a dat în silã sã-l beau. Am început sã vãd din nou si am avut puterea sã duc mai departe calvarul.

Mi s-au prezentat actele spre semnare. Am scos tocul meu cu cernealã verde, cu care scrisesem atâtea lucruri frumoase si atâtea gânduri bune pentru tara mea. Am iscãlit tot, fãrã sã mai citesc. Valer Pop citea pentru mine. De altfel, nu mai era nimic de verificat: actele erau cunoscute, harta tot asa.”

(Mihail Manoilescu, Dictatul de la Viena. Memorii iulie-august 1940, Bucuresti, Editura Enciclopedicã, 1991, p. 212)

azi-noapte...

A fost o seară foarte drăguţă, cu o întâmplare hazlie. pe la ora 23 veneam ca omu' de prin centru şi ajung la bloc, mă întâlnesc cu 2 prieteni cu care până la urmă am ajuns să discutăm şi să facem grătar la ora 2. toate bune şi frumoase până când un nene bătrân s'a gândit să strice atmosfera scoţând o boxă mare la geam şi deschizând radio'ul între posturi să ne deranjeze în liniştea ce o aşternuse noaptea. noi fiind toţi politehnisti, am avut o gândire inginerească de a suna la poliţie că pe motiv nu puteam să mâncăm liniştiţi la masă :)) până la urmă au venit oamenii care se prezintă POLIŢIA ROMANĂ - SIGURANŢĂ ŞI ÎNCREDERE . PE DRACU ŞI CU EI.. liniştindu'l pe moş dar şi pe noi s'o lăsăm mai moale cu băutură... măcar l'au oprit pe moş :))