29 noiembrie 2010
Tudor Gheorghe - Colindul celor fara de tara
Ref:
Bate vantul bate dinspre tara,
Sufla-n rani cu sare si pelin
Bate vantul si te-nchide-afara
Rudele in vizita nu vin
Orice-ai fi si unde te-ai tot duce
Cat ai fi de rau si cat de bun
Ca mai crezi sau nu mai crezi in cruce,
Cel mai greu iti este de craciun.
Cand se strang strainii pe la case
Si lumini se-aprind in pomii lor
Ti se face frigul frig in oase
Si de-acasa ti se face dor
Ref:
Bate vantul bate dinspre tara,
Sufla-n rani cu sare si pelin
Bate vantul si te-nchide-afara
Rudele in vizita nu vin
Ref: bis
Mori aici si nimeni nu te-aude
Dar viseaza tot ce-ti sta pe plac
Ca te barbieresti si pleci la rude
Si gasesti pe masa cozonac
Din putinul lor, ai tai vor face
Tot ce pot sa fie fericiti
Sa traiasca-n liniste si-n pace
Sa mai rada, sa mai bea un sprit
Ref: bis2
Undea ai fi si orice ai fi batrane,
Daca dorul salele ti-a frant
Si din dor atat iti mai ramane
Sa te-asezi cu fata la pamant
Si sa plangi cand alti-n sarbatoare,
Hohotesc de parca te-ar sfida
Si sa-ti plangi durerea ta cea mare
Si sa plangi de dor de tara ta
21 noiembrie 2010
Se apropie. 92.
Sentimentul de român e de nediscutat: nu poate fi anulat nici măcar pe vremurile mizere pe care le trăim acum.
15 noiembrie 2010
12 noiembrie 2010
Există sau nu extratereştrii?
Locuind în cămin la Bucureşti, în inegalabila Regie, cum sunt unele seri pline de băuturi.. e bine de ştiu că la o bere fiecare are o poveste fascinantă de spus; aşadar, de multe ori ne-am pus întrebarea dacă există sau nu extratereştrii?!
De obicei, cei care sunt mai religioşi o ţin pe a lor că nu există aşa ceva, dar sunt şi ceilalţi care cred că există.
Pe mine dacă m-ar întreba cineva dacă eu cred în extratereştrii i-aş răspunde aşa: Da! Sunt convins că există. Hai, ar fi culmea să fim singuri: ce rost ar avea ca pentru o palmă de oameni să fie plămădit ditamai universul?!
11 noiembrie 2010
0 - 1
Luni am fost mai buni, iar azi v-am si batut. Tot la voi acasa!
Sumudica: "Eu nu sunt Lovin să scot echipa de pe teren sau să fac semne să scot echipa de pe teren."
insa, uitati-va atent incepand cu min 1:16 .
Sumudica: "Eu nu sunt Lovin să scot echipa de pe teren sau să fac semne să scot echipa de pe teren."
insa, uitati-va atent incepand cu min 1:16 .
5 noiembrie 2010
Adrian Paunescu si George Nicolaescu - Manifest pentru sanatatea pamantului
Adrian Paunescu si George Nicolecu - Ca lumina ochilor (din concert) - Manifest pentru sanatatea pamantului
Asculta mai multe audio folk
Asculta mai multe audio folk
“De la un cardiac, cordial”, Adrian Paunescu
De-aicea, de pe patul de spital,
Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider că e-un gest profund moral
Cuvântul meu la voi să mai ajungă.
Mă monitorizează paznici minimi,
Din maxima profesorului grijă,
În jurul obositei mele inimi
Să nu mă mai ajungă nicio schijă.
Aud o ambulanţă revenind,
Cu cine ştie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se tratează cicatricea.
Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei,
Păziţi-vă şi inima, şi gândul,
De nu doriţi să vină anii grei,
Spitalul de urgenţă implorându-l.
Eu vă salut de-a dreptul cordial,
De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând că patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie.
Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani,
Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani
Şi ţării mele minima dreptate.
Adrian Păunescu, 31 octombrie 2010, Bucureşti, Spitalul de Urgenţă
Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider că e-un gest profund moral
Cuvântul meu la voi să mai ajungă.
Mă monitorizează paznici minimi,
Din maxima profesorului grijă,
În jurul obositei mele inimi
Să nu mă mai ajungă nicio schijă.
Aud o ambulanţă revenind,
Cu cine ştie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se tratează cicatricea.
Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei,
Păziţi-vă şi inima, şi gândul,
De nu doriţi să vină anii grei,
Spitalul de urgenţă implorându-l.
Eu vă salut de-a dreptul cordial,
De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând că patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie.
Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani,
Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani
Şi ţării mele minima dreptate.
Adrian Păunescu, 31 octombrie 2010, Bucureşti, Spitalul de Urgenţă