În ţara mea , de Ion Pribeagu

În ţara mea sunt văi şi munţi şi flori,
Şi diamante,
Şi sunt sticleţi atât de mulţi în capete savante !…
Poeţii ritmului sărac slăvesc albastrul zării,
Şi creşte-atât de mult spanac pe lanurile ţării.

În ţara mea sunt tei şi plopi,
Şi zarea-i diafană,
Şi-n ţara mea jandarmi şi popi iau lefuri de pomană;
Şi-n ţara mea sunt flori de myrt,
Principiu sau idee,
Sunt vorbe de păstrat în spirt, expuse prin muzee.

Din larg de crânguri vin zefiri şi tuturor dau veste
Că-n ţara mea sunt trandafiri şi fete
Că-n poveste,
Idile nasc şi se desfac subt luminiş de lună,
În ţara mea onoarea-i fleac şi dragostea
Minciună.

Şi-n ţara mea sunt mulţi părinţi ce plâng morminte
Multe …
Şi pribegesc scrâşniri din dinţi …
Dar cine să le-asculte,
Când e minciuna pe amvon şi nedreptatea-i lege,
Când guvernanţii-s de carton
Şi nepăsarea Rege ?

(“Vârfuri de spadă “, 1915

Descantec - Cantecul unui copil al nimanui

lasati-ma in fum sa sad
in fund de crasma-ntunecata
si fratii vagabonzi sa-i vad
cu ochii tulburi cum ma cata

lasati ma aici sa-mi spui
viata scandurii de masa
eu sunt copilul nimanui
si n-am nici drum si n-am nici casa

lasati-ma langa pahar
s-arunc sub masa cartea vietii
e vinul un venin amar
si plang cand ii deschid paretii

lasati-mi capu-nfierbantat
s-adoarma-n cantec de vioare
de sub arcusul fermacat
uitarea peste el coboare

Pentru o versiune mai buna accesati www.descantec.ro

"All you need is a few crazy people and a lot of positive feedback."