E dimineata, am gura amara si carcei in tot corpul
Peste geam vad painea rotunda si inaccesibila ca idealul unui
adolescent
Ma intind si ma las fara sa vreau in voia mea insumi
Si cuget banal ca lumea-i inutila si traieste fara nici un rost...
Asa cum ma cuprinde nostalgia boabelor de porumb
coapte-n taraba
si a mamaligii cu branza fripta pe jaratec a oamenilor prosti...
nu-i nimic, ca doara ti-ai propus sa fii luptator si sa cuceresti lumea
si ai nadejdea sa revina niste timpuri ce nici macar nu le cunosti.
Acum da-te jos din pat si cauta si munceste fiindca nu-i rusine
Ei, asculta-ma: am fost pe rand: maresal dupa caruri mortuare,
am spalat pe jos, am tinut filozofic de coarne roaba
si am maturat maret si ,,dégagé" pe trotuare.
Nu mai scrie versuri prozatorule care faci patetic foame:
Puncteaza de vrei mizeria sau descrie ca un Neron, o valtoare,
Urmareste ca prostul un copil ce duce inghetat un lemn in sanie,
sau fugi ca un foiletonist dupa inspiratie pentru intriga fascicolei viitoare.
- Da, dar in mine se prabusesc o mie de visuri.
Sunt tot atat de gol si inutil cum am plecat de-acasa
si asa cum sunt m-a cuprins nostalgia boabelor de porumb coapte-n taraba
si a mamaligii parintesti aburinde si calde de pe masa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu